Am vazut filmul Adolescență coruptă (Adolescence) – Părerea mea personală

Tocmai am terminat miniseria Adolescență coruptă și, sincer, încă simt un gol în stomac. E genul ăla de serial care te prinde în primele minute și nu te mai lasă să respiri până la finalul ultimului episod. Povestea e puternică, intensă și, mai ales, foarte actuală.

Totul pornește de la un incident șocant: un băiat de 13 ani, Jamie Miller, e arestat pentru uciderea unei colege de școală. De aici, întreaga structură a familiei lui se prăbușește, iar serialul nu se ferește deloc să arate în detaliu ce înseamnă să fii părinte într-o astfel de situație. Stephen Graham, în rolul tatălui, este incredibil. Nu știu cum reușește, dar fiecare scenă cu el te lovește direct în piept. E vulnerabil, furios, pierdut, dar și disperat să creadă că fiul lui n-ar fi în stare de așa ceva.

Mi-a plăcut foarte mult și felul în care e filmat – fiecare episod e un plan-secvență continuu, ceea ce face totul să pară real. Nu există tăieturi, nu există pauze. E ca și cum ai fi acolo, în mijlocul poveștii, fără scăpare. Asta mi s-a părut genial din punct de vedere tehnic și foarte eficient din punct de vedere emoțional.

Owen Cooper, băiatul care îl joacă pe Jamie, m-a impresionat. Nu e deloc ușor să joci un personaj care e simultan copil și suspect de crimă. Are un aer foarte autentic – nu știi niciodată dacă minte, dacă e speriat, dacă e manipulat sau dacă chiar a făcut ce se spune că a făcut. Tocmai ambiguitatea asta face ca serialul să nu îți dea răspunsuri clare prea repede. Și poate asta e și una dintre puținele mele frustrări – în unele momente am simțit că nu înțeleg totul, că sunt lucruri lăsate în suspensie. Dar poate e intenționat. Poate realitatea chiar nu oferă mereu explicații simple.

Ce nu mi-a plăcut neapărat a fost faptul că, spre final, ritmul devine puțin mai lent. Așteptam un deznodământ mai clar, mai brutal, dar serialul a ales să meargă pe o linie mai subtilă, mai realistă. Nu zic că e un minus mare, dar m-a făcut să rămân cu întrebări.

Un alt aspect foarte bine punctat e tema influenței negative a mediului online. Serialul nu exagerează, dar te face să te gândești serios la cât de vulnerabili sunt adolescenții în fața rețelelor sociale, a forumurilor obscure, a grupurilor care cultivă ura și disprețul față de alții. E un avertisment subtil, dar puternic.

Mi-au plăcut mult și personajele secundare. Ashley Walters, în rolul detectivului, aduce o energie calmă și concentrată, dar și o doză de scepticism care te face să pui sub semnul întrebării tot ce vezi. Iar Faye Marsay, în rolul mamei, e devastatoare în felul ei tăcut. Fractura dintre ea și soțul ei e dureroasă de urmărit.

Pe scurt, Adolescență coruptă nu e doar un serial despre o crimă. E un portret crud al unei familii distruse, al unui copil pierdut și al unei societăți care nu mai știe să comunice cu propriii ei adolescenți. E greu, e apăsător, dar e foarte bine făcut. Dacă îți plac poveștile care te zdruncină și te lasă cu întrebări despre moralitate, parenting și influența mediului digital, ăsta e un must-watch.

Pentru mine, e unul dintre cele mai bune seriale dramatice pe care le-am văzut în ultima perioadă. Nu e ușor de digerat, dar merită fiecare minut.